Am si o mica poveste legata de mersul cu metroul care merge bine cu aceasta sedinta foto, dintr-o seara friguroasa de Octombrie:

Nici nu mai stiu cati ani au trecut, dar se intampla in primii ani de cand ma mutasem in Bucuresti in pregatire, in calitate de componenta a lotului national. Nu prea ieseam in oras sau daca ieseam se intampla de cele mai multe ori cand mergeam la sora mea in vizita si oricum luam taxiul, fiind si la inceput intr-un oras mai mare. Dar intr-o seara am zis sa fac o nebunie si sa merg pentru prima data in viata singura cu metroul. Si in timp ce il asteptam cuminte la Romana (parca), vad un tip cu piercing-uri in toata fata! 😲 Si cand zic toata ma refer la TOATA. Nu am nimic cu nimeni dar imaginati-va cat de socata si speriata am fost la mintea si experienta mea de viata de atunci. Tin minte ca mi s-a facut pielea de gaina instant si imi era super frica dar mi se parea si interesant totodata. In timp ce eu urmaream fiecare gest si miscare a tipului si incercam sa imi dau seama daca aia din ureche e gaura sau cercel, a venit si metroul. A plecat, a mai venit unul si abia atunci am plecat si eu. 🙂 Don’t judge.

In orice caz, mi-a luat cativa ani dupa experienta asta sa mai merg singura seara cu metroul si ma gandesc ca va dati seama de ce aceasta sedinta foto mi s-a parut o idee cel putin interesanta si ceva ce trebuie sa fac.

Asta a iesit. 🖤

Hello, good lookin, is this seat tooken?

Why is it,” he said, one time, at the subway entrance, “I feel I’ve known you so many years?” “Because I like you,” she said, “and I don’t want anything from you.

I like to watch people. Sometimes I ride the subway all day and look at them and listen to them. I just want to figure out who they are and what they want and where they’re going.

Life is about not where you start, but where you’re going.

Foto: Alex Galmeanu

Anca Surdu

Author Anca Surdu

More posts by Anca Surdu

Leave a Reply