In sfarsit a venit momentul sa va povestesc putin si sa va arat cateva imagini din experienta zborului cu balonul, pe care am impartasit-o cu Dana, castigatoarea concursului #liveforthestory by Canon.

Acum ceva vreme v-am provocat, impreuna cu Canon, sa imi spuneti de ce ati vrea sa zburati cu balonul cu aer cald. Mi-ati lasat foaartee multe mesaje frumoase, pentru care va multumesc! Inseamna ca am reusit ce ne-am propus. Sa va incurajam sa traiti experiente noi, sa iesiti din monotonia zilelor obisnuite si sa traiti pentru povestile si experientele frumoase pe care le puteti crea atat de usor, dar mai ales, prin care puteti inspira si incuraja la randul vostru, impartasind aceste povesti prin fotografii sau materiale video, care vor ramane amintiri pe viata.

Revenind la povestea noastra..

S-a intamplat intr-o miercuri. La ora 7 dimineata eram deja la destinatie, undeva pe langa Bucuresti, in zona aerodromului Clinceni. Somnoroase dar emotionate, eu si Dana ne-am echipat cu cate un aparat mirorless de la Canon si am urcat in balon, asteptand cuminti decolarea.

In general, doar 4-5 persoane pot admira simultan privelistea. In cazul nostru, ne-am impartit in doua echipe, iar eu am zburat cu Dana, Cristian (fotograful) si capitanul balonului, domnul Costel.

Balonul era format dintr-o anvelopa uriasa, o nacela fabricata din materiale sintetice rezistente, din corzi de legatura si dintr-un arzator. Principiul de baza este foarte simplu: aerul cald, fiind mai usor si avand o masa mult mai mica decat a celui rece, se ridica.

Dupa cum ne-a povestit domnul capitan, cel mai important factor il reprezinta curentii de aer. Pilotul poate schimba directia balonului doar folosindu-se de acesti curenti, miscorand sau marind altitudinea pana cand “nimereste” vantul dorit. Practic, vantul este singurul care poate dicta traiectoria balonului.

Si uite asa, ne-am luat zboruuul. Nu ne-am ridicat foarte mult de la sol, dar a fost suficient cat sa ne bucuram de priveliste si sa facem cateva fotografii, eu cu un EOSM50 si Dana cu un EOSM100. Aparatele sunt light si usor de luat oriunde si dispun de multe dintre avantajele aparatelor foto DSLR, precum si posibilitatea de schimbare a obiectivelor. 

Asa cum banuiam, este o senzatie unica si o experienta care te umple de uimire si de liniste. Cand esti sus si zbori..este o liniste care parca ai vrea sa te urmeze pretutindeni..🕊

Dar, urmeaza aterizarea. Dupa aproximativ 60 min, ne apropiem usor usor de sol. Asa cum a povestit si Dana, coborarea a fost cu peripetii iar balonul a fost destul de greu de controlat din cauza vantului, astfel incat, ne-am rasturnat. Si da, m-am distrat copios! Hihi.

Dupa aterizare, am avut parte de botez. Dupa cate am inteles, asa este ritualul de a se pune pamant si vin pe cap (lucru care ne-a luat prin surprindere) si se inmaneaza diplomele pentru curajosi.

In incheiere, vreau sa mentionez inca o data cat de mult mi-a placut aceasta experienta dar totusi cel mai tare ma bucur ca am avut ocazia sa o imortalizez asa de frumos si astfel sa o pot impartasi cu voi.

Te incurajez sa iesi din zona de confort, sa faci ceva pentru prima oara, sa iti invingi temerile si sa ai curaj! Ah, si..nu uita de aparatul foto! Astfel de momente merita impartasite.

Pana data viitoare, nu uita ca TU iti poti crea singur cele mai frumoase povesti!